Enciclopedia consilierului juridic al penitenciarului

Fundamentul   justiției  este buna-credință,
adică fidelitatea și adevărul față de cele spuse și convenite.

ADR_Soluționarea alternativă a litigiilor în materie civilă, comercială și de familie

P7_TA(2011)0449

Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2011 referitoare la solutionarea alternativa a litigiilor in materie civila, comerciala si de familie (2011/2117(INI))

2013/C 131 E/01

Parlamentul European,

- avand in vedere articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana, precum si articolele 67 si 81 alineatul (2) litera (g) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene,

- avand in vedere Documentul consultativ al Comisiei privind utilizarea solutionarii alternative a litigiilor ca mijloc de rezolvarea a litigiilor pentru tranzactiile si practicile comerciale din Uniunea Europeana, din 18 ianuarie 2011 si documentul intitulat “Sinteza raspunsurilor primite”, publicat in aprilie 2011,

- avand in vedere Documentul consultativ al Comisiei intitulat “Solutionarea alternativa a litigiilor in domeniul serviciilor financiare” din 11 decembrie 2008 si documentul intitulat “Sinteza raspunsurilor primite privind solutionarea alternativa a litigiilor in domeniul serviciilor financiare” din 14 septembrie 2009,

- avand in vedere cartea verde privind solutionarea alternativa a litigiilor in dreptul civil si comercial din 19 aprilie 2002 (COM(2002)0196),

- avand in vedere recomandarea Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organismelor responsabile de rezolvarea extrajudiciara a litigiilor avand ca obiect contracte cu consumatorii [1] si cea din 4 aprilie 2001 referitoare la organismele extrajudiciare implicate in solutionarea consensuala a litigiilor avand ca obiect contractele de consum [2],

- avand in vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulata “Actul privind piata unica – Douasprezece parghii pentru stimularea cresterii si intarirea increderii – “Impreuna pentru o noua crestere” ” (COM(2011)0206),

- avand in vedere rezolutia Consiliului din 25 mai 2000 privind o retea la nivel comunitar a organismelor nationale insarcinate cu solutionarea extrajudiciara a litigiilor legate de contracte cu consumatorii [3], precum si Reteaua europeana extrajudiciara (REE-Net), lansata la 16 octombrie 2001,

- avand in vedere Memorandumul de intelegere privind o retea transfrontaliera de solutionare extrajudiciara a litigiilor in domeniul serviciilor financiare din Spatiul Economic European, din 30 martie 1998, precum si FIN-NET, - avand in vedere Decizia 2001/470/CE din 28 mai 2001 a Consiliului de creare a unei Retele Judiciare Europene in materie civila si comerciala [4],

- avand in vedere Codul de conduita european pentru mediatori (numit in continuare Codul de conduita), lansat in 2004,

- avand in vedere Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala [5],

- avand in vedere studiu intitulat “Costurile neaplicarii solutionarii alternative a litigiilor (ADR) – sinteza si prezentarea costurilor reale ale litigiilor comerciale din interiorul Comunitatii”, din 9 iunie 2010, elaborat de Centrul ADR din Roma, Italia,

- avand in vedere rezultatele analizei Grupului de consultare a intreprinderilor europene referitoare la “Solutionarea alternativa a litigiilor”, pentru perioada 17 decembrie 2010 – 17 ianuarie 2011,

- avand in vedere rezolutia sa din 12 martie 2003 referitoare la cartea verde a Comisiei privind solutionarea alternativa a litigiilor in dreptul civil si comercial [6],

- avand in vedere recomandarea sa din 19 iunie 2007 ca urmare a raportului Comisiei de ancheta privind criza Societatii de asigurari Equitable Life [7],

- avand in vedere Rezolutia sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European si Consiliu – Un spatiu de libertate, securitate si justitie in serviciul cetatenilor – Programul de la Stockholm [8],

- avand in vedere Rezolutia sa din 6 aprilie 2011 referitoare la guvernanta si parteneriat in cadrul pietei unice [9],

- avand in vedere rezolutia din 13 septembrie 2011 referitoare la punerea in aplicare a directivei privind medierea in statele membre, impactul acesteia asupra medierii si acceptarea sa de catre instante [10],

- avand in vedere articolul 48 din Regulamentul sau de procedura,

- avand in vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice si avizul Comisiei pentru piata interna si protectia consumatorilor (A7-0343/2011),

A. intrucat accesul la justitie este un drept fundamental;

B. intrucat spatiul de libertate, securitate si justitie, dupa cum prevad tratatele, trebuie sa fie in serviciul cetatenilor si al intreprinderilor, de exemplu prin crearea unor proceduri mai simple si mai clare, concomitent cu consolidarea accesului la justitie;

C. intrucat procesul judiciar si modurile alternative de solutionare a litigiilor au obiective strans legate, care vizeaza restabilirea rapida a pacii juridice intre partile in litigiu, protejarea adecvata a drepturilor materiale subiective si solutionarea conflictelor intre parti;

D. intrucat solutionarea alternativa a litigiilor (ADR), care ajuta partile sa evite procedurile arbitrale traditionale, reprezinta o modalitate alternativa, rapida si rentabila la rezolvarea juridica litigiilor;

E. intrucat solutionarea alternativa a litigiilor (Alternative Dispute Resolution (ADR)) este un mecanism de reglementare extrajudiciara prin care consumatorii si comerciantii sunt ajutati sa-si reglementeze disensiunile prin intermediul unui tert (mediator sau arbitru),

F. intrucat in numeroase state membre, autoritatile publice, inclusiv mediatorii si autoritatile de reglementare, joaca un rol important in incurajarea solutionarii conflictelor;

G. intrucat prin cresterea increderii cetatenilor in piata lor interna, punerea in executie a drepturilor in litigiile transfrontaliere poate contribui la stimularea economiei UE;

H. intrucat cetatenii din intreaga Uniune Europeana cunosc si inteleg in mica masura si in mod confuz mecanismele ADR, un procent foarte redus dintre acestia stiind cum se depune o cerere la un organism ADR;

I. intrucat este important ca, in ceea ce priveste existenta mecanismelor ADR, sa se asigure o mai buna informare iar consumatorii si profesionistii sa fie incurajati in mai mare masura sa le foloseasca, ca alternativa la procedurile judiciare, evitand astfel, confruntarile si oferind perspectiva unor situatii reciproc avantajoase;

J. intrucat trebuie gasita o abordare echilibrata care sa tina seama de supletea sistemelor ADR, pe de o parte, si de necesitatea de asigurare a protectiei consumatorilor si de proceduri echitabile, pe de alta parte;

K. intrucat Parlamentul a solicitat in mod repetat angajarea unor eforturi suplimentare pentru dezvoltarea ADR; intrucat, in rezolutia sa din 6 aprilie 2011 referitoare la “Guvernanta si parteneriat in cadrul pietei unice”, a solicitat Comisiei sa prezinte o propunere legislativa cu privire la utilizarea mecanismelor alternative de solutionare a litigiilor in UE pana la sfarsitul anului 2011;

L. intrucat Comisia a inclus in programul sau de lucru pe 2011, ca o initiativa strategica, si in comunicarea sa din 13 aprilie 2011 privind “Actul privind piata unica”, ca una din cele douasprezece parghii pentru stimularea cresterii si intarirea increderii, o propunere legislativa privind ADR, cu scopul de a consolida pozitia consumatorilor;

M. intrucat termenul limita pentru implementarea Directivei 2008/52/EC a expirat la 21 mai 2011,

Abordarea orizontala a ADR

1. saluta consultarea organizata recent de Comisie privind ADR, care, in pofida titlului sau general, vizeaza exclusiv tranzactiile cu consumatorii;

2. considera, cu toate acestea, ca ADR face parte dintr-un program intersectorial general dedicat “justitiei orientate spre crestere economica”; este de opinie ca orice abordare a ADR ar trebui sa depaseasca dimensiunea litigiilor de consum si sa includa si litigiile dintre intreprinderi, tranzactiile civile si comerciale, indiferent daca acestea au loc intre intreprinderi private sau publice, disputele de familie si cazurile de defaimare si alte diferende de opinie de interes general sau care aduc in opozitie parti cu statut juridic diferit;

3. saluta faptul ca Directiva 2008/52/CE a armonizat o serie de standarde in cazul medierii; subliniaza ca trebuie definiti termenii comuni. si trebuie mentinute garantiile procedurale in toate domeniile ADR; simte nevoia reconsiderarii recomandarilor Comisiei din 1998 si 2001 privind Codul de conduita;

4. considera ca, desi autoreglementarea ramane importanta, este nevoie de actiune legislativa pentru definirea unor norme minime care sa poata sta la baza mecanismelor ADR, pentru a furniza un cadru pentru ADR in interiorul sistemelor juridice ale statelor membre, dupa cum este cazul in Directiva 2008/52/CE; subliniaza ca orice astfel de cadru nu trebuie sa limiteze diversitatea din domeniul ADR deoarece nu exista o solutie “standard”care ar putea sa reglementeze diversele probleme care apar in domenii juridice diferite;

5. subliniaza ca este necesar sa se inteleaga mai bine numeroasele tipuri de mecanisme si procedee (inclusiv activitatile autoritatilor publice, precum mediatorii) deseori regrupati sub termenul generic de ADR; considera ca, desi exista un mare numar de similitudini intre tehnicile de negociere si de asistenta pentru solutionarea conflictelor care se regasesc, in general, in sistemele de ADR, structura si arhitectura ADR variaza in mod considerabil in statele membre;

6. considera ca masurile legislative adoptate la nivelul Uniunii Europene vor facilita aplicarea ADR si vor incuraja persoanele fizice si juridice sa recurga la ele mai des, in special in litigiile transfrontaliere, tinand seama de faptul ca procedurile judiciare pentru rezolvarea acestui tip de litigiu fiind mai complexe, mai costisitoare si mai indelungate;

7. invita in acest sens Comisia sa prezinte, pana la sfarsitul anului 2011, o propunere legislativa privind utilizarea mecanismelor alternative de solutionare a litigiilor avand ca obiect contractele de consum in UE si subliniaza importanta adoptarii rapide a acesteia; Standarde comune pentru ADR

8. considera ca standardele pentru ADR ar trebui sa includa: adeziunea/acordul cu privire la ADR; independenta, transparenta, eficacitate, echitate, impartialitate si confidentialitate; consecintele asupra limitarii si prescrierii; punerea in executie a acordurilor rezultate in urma ADR; calificarea partilor terte;

9. considera ca organismele ADR ar trebui sa faca obiectul unor monitorizari si evaluari periodice de catre evaluatorii independenti;

10. pentru a nu prejudicia accesul la justitie, respinge impunerea obligativitatii totale a sistemului ADR la nivelul UE, dar sugereaza ca ar putea fi examinat un sistem obligatoriu prin care li se propune partilor sa ia in considerare analizarea posibilitatilor oferite de ADR;

11. atrage atentia asupra “concilierii paritare” italiene, ca un posibil exemplu de buna practica fondata pe un protocol incheiat si semnat de intreprindere si de asociatiile de consumatori, prin care intreprinderea se angajeaza in avans sa recurga la ADR pentru a rezolva toate litigiile care pot surveni in domeniile prevazute de protocol;

12. subliniaza ca nicio clauza ADR nu trebuie sa obstructioneze accesul la justitie, mai ales din perspectiva partii mai slabe, care, in anumite imprejurari, ar putea fi un IMM, si considera, in acest context, ca deciziile ADR ar putea fi obligatorii numai cu acordul explicit al partilor implicate;

13. considera ca ar trebui ca, in general, in cadrul ADR sa fie obligatorii dezvaluirea circumstantelor care afecteaza independenta tertilor sau care dau nastere la un conflict de interese, precum si obligatia de a deservi in mod egal toate partile, conform procedurilor Codului de conduita;

14. solicita ca partile implicate, si, atunci cand e cazul, si partile terte, conform procedurilor din codul de conduita, sa fie obligate sa pastreze confidentialitatea informatiilor; de asemenea, ia in consideratie, atunci cand este cazul, masuri mai ample, precum crearea privilegiului profesional, in paralel cu cel prevazut la articolul 7 din Directiva 2008/52/CE;

15. observa, cu toate acestea, ca in paralel cu respectarea confidentialitatii datelor personale, in procedura ADR ar trebui sa prezinte un grad de transparenta, care sa le permita statelor membre si organismelor implicate in ADR sa identifice si sa faca schimb de cele mai bune practici si sa le ofere organismelor de reglementare independente posibilitatea de a examina procedura in cazul in care au fost formulate plangeri.

16. considera ca nu numai medierea, ci ADR in general (articolul 8 din Directiva 2008/52/CE) ar trebui sa aiba un efect asupra termenelor de decadere si de prescriptie; recunoaste riscul pe care il implica multiplele forme de ADR precum si acela al intarzierilor excesive din cadrul procedurilor judiciare; observa ca studiul de fezabilitate privind Legislatia europeana privind contractele [11] prevede o suspendare a prescriptiei in cazul procedurilor de arbitraj si mediere, si in cateva alte situatii ale ADR; invita Comisia sa lucreze in continuare la aceste aspecte;

17. este convins ca aplicarea rapida si cu costuri mici a acordurilor rezultate din ADR este indispensabila, inclusiv la nivel transfrontalier; solicita masuri legislative in acest scop;

18. reaminteste ca pregatirea specifica a tertilor neutri este absolut necesara; invita Comisia sa colecteze datele referitoare la tipul necesar si durata pregatirii, sa sprijine sectoarele in dezvoltarea pregatirii si a sistemelor de control al calitatii; ADR in diferite domenii

19. sustine intentia Comisiei de a incuraja utilizarea modalitatilor alternative de solutionare a litigiilor, care sunt accesibile, nu reclama costuri ridicate, sunt rapide, eficace si ofera posibilitatea de a institui si mentine relatii comerciale, economice, sociale si de vecinatate de calitate, bazate pe incredere reciproca, in masura sa contribuie la ridicarea nivelului de protectie a consumatorilor in situatii reciproc avantajoase, care ofera tuturor partilor mai multe beneficii decat practica judiciara curenta;

20. subliniaza ca, desi in UE exista, in prezent, numeroase sisteme ADR care functioneaza efectiv, unul dintre principalele obstacole care sta in calea utilizarii lor consta din faptul ca ele nu au fost dezvoltate uniform pe intreg teritoriul UE, nici din punct de vedere geografic, nici din punct de vedere sectorial; sugereaza, in consecinta, eliminarea urgenta a neajunsurilor existente in ceea ce priveste acoperirea geografica a ADR in Europa, regreta deficientele sectoriale majore care persista in majoritatea statelor membre, promovand totodata imbunatatirea acoperirii sector cu sector, cu implicarea persoanelor care stiu cum functioneaza un anumit sector dat; incurajeaza statele membre sa ia in considerare crearea unor puncte unice de contact pentru fiecare sector, destinate sa ofere informatii cu privire la modul de initiere a unei proceduri ADR;

21. reaminteste ca ADR prezinta un interes deosebit pentru IMM-uri; reitereaza invitatia adresata Comisiei de a analiza sinergiile dintre ADR si un instrument din cadrul dreptului contractual al UE; saluta, de asemenea, oferirea de indrumari privind clauzele ADR in cadrul contractelor standard;

22. recunoaste realizarile FIN-NET, ECC-Net si SOLVIT dar considera ca, in ceea ce priveste dar crede ca, in ceea ce priveste informarea partilor si finantarea, mai pot fi facute imbunatatiri si invita Comisia sa sustina, sa consolideze si chiar sa augmenteze capacitatile organismelor existente care isi desfasoara activitatea in acest domeniu si care si-au demonstrat eficacitatea si valoarea;

23. considera ca exista un mare potential pentru procedurile ADR desfasurate online, indeosebi pentru plangerile care insumeaza valori mai mici; remarca existenta online a procedurilor traditionale ADR in paralel cu alte proceduri care urmaresc sa previna litigiile sau sa faciliteze rezolvarea lor; subliniaza ca, in cazul in care procedura ADR traditionala se face online, standardele procedurale nu trebuie coborate si ca trebuie rezolvate si chestiuni cum ar fi punerea in executie a hotararilor; considera ca sistemele online de marci de incredere sunt in mod semnificativ avantajoase; subliniaza activitatea Grupul de lucru privind rezolvarea litigiilor online UNICTRAL [12], pentru tranzactiile intre intreprinderi (B2B) si intre intreprinderi si consumatori (B2C);

24. considera ca o ierarhie a rezolvarii litigiilor (care sa cuprinda, in primul rand, un sistem intern de depunere a plangerilor, in al doilea rand, ADR si, numai in ultima instanta, rezolvarea juridica litigiilor) va conduce la reduceri de timp si costuri; invita Comisia sa sprijine sectoarele in promovarea unor astfel de sisteme;

25. subliniaza rolul esential al anumitor tipuri de ADR in rezolvarea litigiilor de familie, putand contribui la reducerea prejudiciilor psihologice, la reinceperea discutiilor intre parti si, mai ales la asigurarea protectiei copiilor; considera ca exista potential in ADR la nivel transfrontalier, mai ales in ceea ce priveste flexibilitatea; subliniaza, de asemenea, activitatea Mediatorului Parlamentului European in materie de rapire parentala internationala a copiilor;

26. considera, precum Comisia, ca accesul adecvat la despagubiri pe piata interna presupune atat posibilitatea de a recurge cu usurinta la ADR, cat si existenta unui sistem eficient de recurs colectiv, cele doua alternative fiind complementare, fara a se exclude reciproc;

27. considera ca exista potential al ADR in cadrul discutiilor curente privind sistemul colectiv de despagubire, avand in vedere faptul ca ADR constituie un mijloc eficient pentru a evita actiunile de despagubire in instanta;

28. considera ca ADR e necesar la nivelul UE in domeniul libertatii presei si a drepturilor personalitatii, tinand seama ca in cazurile de defaimare si de incalcare a drepturilor personalitatii, in special, cheltuielile judiciare, mai ales in unele state membre, pot fi excesiv de mari, iar ADR ar putea contribui la imbunatatirea situatiei existente; ADR ca mijloc de rezolvare a litigiilor avand ca obiect contractele de consum

29. insista asupra necesitatii de a garanta consumatorilor europeni accesul la sisteme ADR, atat in cazul litigiilor nationale, cat si al celor transnationale, in special pe pietele online, aflate in rapida crestere in UE; ia act de faptul ca utilizarea sistemelor ADR ofera un nivel mai ridicat de protectie a drepturilor consumatorilor si sporeste increderea consumatorilor in piata, in intreprinderi si in institutiile de protectie a drepturilor consumatorilor, prin faptul ca le face mai atractive, precum si prin promovarea comertului transfrontalier si prin cresterea prosperitatii tuturor operatorilor pe piata UE;

30. solicita un sistem eficient de solutionare extrajudiciara a litigiilor legate de contractele de consum care sa fie functional pe intreg teritoriul UE;

31. sugereaza Comisiei Europene sa reia, in viitoarea sa propunere legislativa privind utilizarea ADR de catre consumatori in UE, orientarile de urmat in legatura cu sistemele ADR instituite in Europa, acestea fiind urmatoarele: - independenta, impartialitatea si confidentialitatea: la desemnarea mediatorilor, trebuie sa evite posibila aparitie a unor conflicte de interese; principiul participarii comune a unor membri ai asociatiilor de consumatori si ai organizatiilor care reprezinta intreprinderile ar putea servi ca baza utila pentru a asigura impartialitatea hotararilor; - competenta: profesionistii in domeniu trebuie sa aiba capacitatea, instruirea si experienta profesionala necesara exercitarii functiei si trebuie sa fie impartiali, independenti si competenti; - eficacitatea si rapiditatea: mediatorii trebuie sa dispuna de mijloace adecvate (resurse umane, materiale si financiare corespunzatoare) si sa fie in masura sa respecte termene scurte intre sesizare si decizie; - echitatea intre consumatori si profesionisti, in termeni legati de informare, conceptie si proceduri, precum si de schimburile operate in ambele directii; cu alte cuvinte, posibilitatea ca ambele parti sa isi exprime punctul de vedere si sa ia cunostinta de pozitiile si faptele prezentate de cealalta parte; - finantarea: pentru a garanta atractivitatea acestei optiuni pentru partile interesate, ar trebui rezolvata problema costului mecanismelor ADR; in acest sens, sistemul ar trebui sa fie gratuit, in cazul in care cauza este castigata, sau oferit la un cost cu adevarat moderat pentru consumator; - libertatea si caracterul extrajudiciar: mecanismele alternative de solutionare a litigiilor trebuie sa aiba un caracter facultativ, fondat pe respectarea liberei alegeri de care se bucura partile pe toata durata procesului, oferindu-le acestora, in orice moment, posibilitatea de a solutiona disputa in fata unei curti; in acelasi timp, trebuie sa se asigure depunerea unor eforturi serioase pentru a asigura solutionarea pe cale amiabila; mecanismele nu trebuie in niciun caz sa constituie o prima etapa obligatorie inainte de initierea unei actiuni in justitie, iar deciziile care decurg din acestea nu pot deveni obligatorii fara ca partile sa fi fost informate in prealabil si sa fi acceptat acest lucru in mod expres; in ciuda unei astfel de decizii, posibilitatea actionarii in justitie ramane in continuare deschisa; - proportionalitatea procedurilor, a deciziilor si a costurilor, cu scopul de a evita ca impactul acestora sa depaseasca subiectul si obiectul litigiului; costurile suportate trebuie adaptate la dimensiunea prejudiciului suferit; - transparenta: pe langa furnizarea informatiilor generale (tipuri de proceduri judiciare, norme privind sesizarea, metode de luare a deciziilor etc.), fiecare persoana care actioneaza ca mediator trebuie sa fie obligata sa publice un raport anual;

32. solicita Comisiei sa adopte, in cazul litigiilor transnationale in materie de contracte de consum, prevederi legate de coordonare, pentru a facilita accesul si coordonarea sistemelor ADR nationale si a celor conduse la nivel de intreprindere;

33. solicita Comisiei, in contextul litigiilor legate de contractele de consum transfrontaliere de domeniul comertului electronic, sa dispuna introducerea rapida a unei platforme multilingve care sa permita consumatorilor sa-si solutioneze litigiile in intregime online, retinand ca aceasta platforma trebuie sa satisfaca standardele de calitate si sa se bazeze pe sistemele ADR existente in statele membre;

34. considera ca sarcina de informare a consumatorilor le incumba, deopotriva, autoritatilor publice, retelelor de informare si de consiliere, autoritatilor de reglementare si asociatiilor de consumatori si recomanda ca fiecare dintre acestea sa desfasoare, la nivelul propriu, campanii de sensibilizare si proiecte-pilot pe aceasta tema;

35. critica caracterul confuz al actualei baze de date privind ADR a Comisiei Europene; sugereaza Comisiei sa creeze un portal internet european multilingv ADR, unde toti consumatorii sa se poata informa cu privire la modul de functionare al ADR si la implicatiile acesteia, la drepturile si obligatiile lor, pe baza retelelor si datelor existente; subliniaza ca, in interesul consumatorului, trebuie pus accentul pe inteligibilitatea si claritatea portalului online;

36. subliniaza faptul ca, in ceea ce priveste ADR, consumatorii trebuie sa aiba posibilitatea de a obtine toate informatiile pertinente online, traduse in mod corespunzator in limbile lor, prin utilizarea unor programe de traducere online, usor accesibile si usor de utilizat;

37. subliniaza faptul ca este esentiala sensibilizarea consumatorilor cu privire la existenta si beneficiile ADR inainte de aparitia unui litigiu legat de contractele de consum; insista asupra necesitatii de a consolida simtul responsabilitatii al intreprinderilor si al organizatiilor patronale, in acest sens; considera ca intreprinderile si asociatiile patronale au datoria de a informa consumatorul cu privire la mecanismele alternative de solutionare a litigiilor disponibile; propune ca aceasta informatie “in amonte” sa fie transmisa prin includerea unei mentiuni referitoare la posibilitatea de a recurge la mecanismele alternative de solutionare a litigiilor in toate documentele contractuale, insotita, in cazul profesionistilor care au recurs la acestea, de datele de contact si de modalitatile de sesizare prevazute de aceste sisteme de mecanisme; aceasta cerinta ar trebui insa sa evite costurile suplimentare si birocratia;

38. recomanda, drept posibil stimulent pentru intreprinderi, introducerea la nivel european a unei marci de calitate privind medierea in domeniul litigiilor avand ca obiect contractele de consum, insotita de orientari referitoare la cele mai bune practici, astfel incat consumatorii sa poata identifica rapid intreprinderile care au optat pentru sisteme ADR; opineaza ca, in legatura cu aceasta propunere, ar trebui efectuata mai intai o analiza costuri-beneficii; subliniaza ca Comisia ar trebui sa asigure utilizarea si aplicarea corespunzatoare a marcii de calitate.

Urmatoarele etape

39. constata ca este necesara o ameliorare a informatiilor cu caracter general in legatura cu drepturile si aplicarea lor, precum si a informatiilor specifice privind mecanismele ADR, inclusiv privind existenta, functionarea si sediul acestora; considera ca programele de informare ar trebui, de asemenea, sa sublinieze principalele avantaje ale alegerii ADR, precum costurile mai mici si rapiditatea prin raport cu o procedura judiciara, precum si procentele de reusita; considera ca aceste programe ar trebui sa vizeze mai ales cetatenii si IMM-urile; considera ca ADR poate fi furnizata cel mai eficient intr-o retea apropiata cetatenilor si plecand de la colaborarea cu statele membre;

40. cere, in acelasi timp, Comisiei sa ia neintarziat masuri pentru a asigura, din partea consumatorilor si a intreprinderilor, o mai buna intelegere a instrumentelor legislative deja existente, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 861/2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusa, Directiva 2008/52/CE privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala, precum si Regulamentul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creantele necontestate; propune, in acest scop, implicarea autoritatilor nationale, a instantelor, a barourilor de avocati si a camerelor de comert, a birourilor de consiliere a consumatorilor, a asiguratorilor in materie de cheltuieli de judecata si a altor organizatii competente intr-o campanie de informare cuprinzatoare; solicita acordarea de sprijin financiar pentru campanii europene si nationale de acest fel;

41. constata ca, in unele state membre, gradul de solicitare a instantelor dedicate cererilor de despagubire cu valoare mica ramane semnificativ de redusa si ca se impun eforturi suplimentare in ceea ce priveste securitatea juridica, barierele lingvistice si transparenta procedurilor; invita Comisia sa acorde o atentie deosebita acestor organisme juridice atunci cand formuleaza propunerea legislativa referitoare la utilizarea mecanismelor alternative de solutionare a litigiilor privind consumatorii din UE;

42. constata ca, avand in vedere ca preocuparea majora a ADR este concilierea, litigiul poate fi mai usor solutionat intr-un mod avantajos pentru toate partile si subliniaza ca solutiile gasite prin ADR sunt, in general, respectate; considera, prin urmare, ca statisticile actualizate cu privire la aceste probleme ar trebui publicate in acelasi timp cu informatiile publice privind ADR;

43. invita Comisia, in cooperare cu statele membre, sa desfasoare campanii de informare care vizeaza educarea si constientizare atat a consumatorilor, cat si a intreprinderilor cu privire la avantajele utilizarii acestei institutii;

44. considera ca campaniile de informare privind ADR ar trebui desfasurate in cooperare cu camerele de comert, grupurile de consumatori si oficiile pentru comert echitabil (sau echivalentele acestora) pentru a asigura o campanie bine coordonata si eficienta;

45. considera ca sarcina de informare a mediului de afaceri revine, deopotriva, autoritatilor publice si organizatiile reprezentative si recomanda ca fiecare dintre acestea sa desfasoare, la nivelul propriu, campanii de constientizare si proiecte-pilot pe aceasta tema;

46. recunoaste ca unul dintre principalele obstacole in calea utilizarii sistemelor ADR este reticenta intreprinderilor de a recurge la aceste mecanisme; propune ca camerele de comert si organizatiile-umbrela atat de la nivel national, cat si de la nivelul UE, precum si celelalte entitati profesionale sa aiba obligatia de a informa intreprinderile cu privire la existenta mecanismelor alternative de solutionare a litigiilor si la avantajele posibile ale utilizarii acestora, in special in ceea ce priveste posibilitatile de evitare la sursa a litigiilor judiciare sau imaginea vehiculata de intreprindere si, in sfarsit, la posibilitatea pe care acestea o ofera de a restabili relatii comerciale bazate pe incredere intre parti, spre deosebire de o decizie arbitrala sau de hotararea unei curti;

47. invita Comisia, ca, plecand de la datele colectate si de la o evaluare de impact amanuntita in conformitate cu cele mai bune norme de reglementare, sa ia in consideratie definirea unor norme minime in materie de ADR in toate sectoarele, dezvoltand, in acelasi timp, schemele existente si incurajand statele membre si sectoarele acoperite de scheme sa mareasca finantarea, tinand seama ca ADR, desi ofera partilor o solutie alternativa la costuri mici, nu trebuie sa fie o justitie “la pret redus”;

* *              *

48. incredinteaza Presedintelui sarcina de a transmite prezenta rezolutie Consiliului si Comisiei.

 

[1] JO L 115, 17.4.1998, p. 31.

[2] JO L 109, 19.4.2001, p. 56.

[3] JO C 155, 6.6.2000, p. 1.

[4] JO L 174, 27.6.2001, p. 25.

[5] JO L 136, 24.5.2008, p. 3.

[6] JO C 61 E, 10.3.2004, p. 256.

[7] JO C 146 E, 12.6.2008, p. 110.

[8] JO C 285 E, 21.10.2010, p. 12.

[9] Texte adoptate, P7_TA(2011)0144.

[10] Texte adoptate, P7_TA(2011)0361.

[11] http://ec.europa.eu/justice/policies/consumer/docs/explanatory_note_results_feasibility_study_05_2011_en.pdf.

[12] http://www.uncitral.org/uncitral/commission/working_groups/3Online_Dispute_Resolution.html